Trash the dress în Budapesta
Mi-a zis Denis să fac postările cât de cât în ordine cronologică și trebuie să recunosc că eram nerăbdătoare să ajung la fotografiile din Budapesta, nu de alta, da' ne-am distrat pe cinste.
Am pornit cu frumoșii ăștia doi din Cluj-Napoca și duși am fost. În primă faza am zis că stăm doar două zile, dar bineînțeles că o dată ajunși, am stat trei. Puteam sta vreo două săptămâni și tot nu ne-ar fi ajuns timpul.
În seara în care am ajuns am zis că ieșim doar puțin să vedem împrejurimile dar am ajuns să fugim la cazare din mijlocul orașului să se schimbe dragii și să începem așa cu o mini ședință pe noapte, nu ne-am putut abține efectiv. Am avut noroc că ne găsisem cazare chiar în centru și ne-am mișcat destul de ușor prin oraș. Așa că am ajuns destul de ușor la Fisherman's Bastion. Nici nu mai are sens să va spun cum ne-am simțit acolo, noapte fiind, Iulia și Alin frumoși și eleganți, parcă rupți din paginile unei povești cu prinți și prințese, clădirile Bastionului niște monumente ale trecutului, a fost cu adevărat MAGIC. Nu ne-am întins foarte tare cu această aventură nocturnă pentru că știam că a doua zi va fi una destul de lungă, dar am reușit să surprindem niște momente foarte frumoase cu ei doi și ne-am dus la somn.
A doua zi ne-am trezit de dimineață și ne-am început plimbarea prin capitală. Iulia își dorea tare mult să ajungem la Twenty-six degrees (The garden on Twenty-six Kiraly street). Acolo ne-am băut cafeaua și după ce am vorbit cu unul dintre manageri, fără să deranjez restul clienților am reușit să luam niște cadre din frumusețea aceea de local. Dacă nu ați fost încă, va spunem noi că merită să intrați pe la ei când treceți prin Budapesta, au un venue în stil de junglă mediteraneană și momentul în care le treci pragul te transpune cumva într-o cu totul altă atmosferă decât un restaurant obișnuit. Ne-a plăcut foarte mult și cu siguranță vom mai trece pe la ei, însă de data aceasta nu am stat foarte mult timp deoarece eram foarte nerăbdători să mergem mai departe cu ședința noastră foto.
Următoarea oprire a fost Gara din Budapesta (Budapest Keleti) dar în drum spre aceasta am mai găsit câte un colțișor de oprit si tras două trei fotografii. În gară în schimb....pffff...am stat vreo oră probabil, pe peron, lângă peron, în fața gării și în spatele ei, chiar și la subteran am avut ce poza!
Bine , recunosc că cel mai mult ne-a plăcut la Bastion și am vrut să mergem încă o dată pe timp de zi să profităm la maxim de frumusețea lui arhitecturală. Bineînțeles că pe timp de zi a fost plin de turiști, dar asta nu ne-a oprit. Am reușit să refacem aproape toate fotografiile pe care Iulia le avea salvate din timp, dar preferatele mele rămân întotdeauna acele fotografii care surprinde esența mirilor din fața noastră.
Ne place mereu să petrecem timp de calitate cu mirii noștri, să îi cunoaștem, să știm exact ce așteptări au de la noi și în același timp să reușim să îi fotografiem în momentele dintre „poze”. O privire, un zâmbet, felul în care relaționează între ei, micile secvențe din intimitatea lor, toate acestea sunt lucrurile pe care le „vânăm” în timpul întâlnirilor noastre cu ei. Cred cumva că asta este partea mea preferată din jobul acesta, să reușești să surprinzi acele momente de mică vulnerabilitate a subiectului, momente care ne transformă munca în ARTĂ.
Spun mereu că suntem norocoși că avem mirii pe care îi avem, Și Iulia și Alin nu fac excepție de la această afirmație. Am avut onoarea să fim alături de ei în multe momente importante din viața lor, dar ne-am întâlnit și la cafele sau la un pahar de vin și de fiecare dată ne surprind prin autenticitatea, încrederea și naturalețea lor. Sunt frumoși și pe dinăuntru și pe dinafară și îi iubim de nu mai putem.
