Ce se întâmplă la botez?

În 2019 am avut prima experiență diferită de la taina aceasta specială în Biserica Ortodoxă, a botezului. Eram în Anglia și îmi căutam colegi fotografi care se ocupă de evenimente. Am dat de o mică comunitate de fotografi care în principal se ocupau de evenimente pentru români. Nici măcar nu am realizat de numărul mare de nunți și botezuri care au loc în Biserica Ortodoxă în afara granițelor țării. Ce e și mai interesant e adaptarea aspectului (sau ca să folosesc o romgleză: layout-ului) ortodoxismului în bisericile protestante anglicane.

Suntem familiari, desigur, cu aspectul general al locașului de cult ortodox în România care este compus din Pronaos, care este holul sau încăperea mică de la ușa principală separată de sala principală. Acesta avea rolul în trecut de a găzdui pe cei care nu aveau voie în biserică din diferite motive și de a le oferi șansa să asculte slujba. Azi are rolul de a pregăti anumite ritualuri, spre exemplu inițierea în taina botezului.

Naosul care vine din latinul Navis, tradus în română „Navă” are și aspectul interiorului unei nave de dimensiuni medie spre mare, acesta are rolul de a găzdui oamenii care participă la slujbă. În mod normal, în Biserica Ortodoxă, nu se află scaune, sau bănci, ci oamenii care asistă la slujbă trebuie să stea în picioare sau să se închine pe diferite perne puse la dispoziție pentru acest lucru. Dar tot mai des vedem hibridizări ale acestui aspect, provenite din diferite biserici pentru a facilita prezența celor care nu pot să stea în picioare pentru o perioada mai lungă de timp.

Mai există și altarul, care este considerat cea mai pură zonă din biserică în care de-obicei nu au voie decât preoții și bărbații în anumite cazuri. Separarea altarului de Naos se face printr-un Iconostas. Iconostasul arată, desfășurată pe verticală, imaginea Bisericii, istoria chipului creat, chipul lui Dumnezeu și căile lui Dumnezeu în istoria mântuirii omului. Întreaga viață este rezumată prin iconostas sub forma mijlocirii sfinților și a îngerilor care se roagă împreună cu cei ce participă la slujbele din biserică.

Bun, hai că am deschis o paranteză mai largă pentru descrierea aceasta. Biserica protestantă e foarte simplă, nu are nici unul dintre aceste elemente. Nu are icoane, elemente decorative, altele în afară de vitralii. Și asta în anumite încăperi.

Preoții noștri au adaptat toate elementele specifice în încăperile de cult din Anglia prin diferite tablouri și un Iconostas mai sumar decât cele create specific pentru bisericile din țară.

Mai sunteți aici? 🙃

La primul eveniment de tip botez la care am fost, am rămas, șocat, cred că e cuvântul. Nu mă așteptam să se boteze 5 copii în același timp. Puși în linie cu nași, cu tot tacâmul. Cu o panglică luuungă și cu înconjor al mesei care era foarte dezorganizat în ochii mei. Pe lângă asta am observat și o ușoară irascibilitate al preoților de acolo. Nu vorbesc lemne, căci am fost la vreo 7 biserici diferite și atitudinea era cam la fel. Ce atitudine? Referitor la copii, în general. Un preot a spus destul de imperativ la începutul slujbei că dacă se aude un zgomot în timp ce el oficiază botezul oprește slujba. Da, ok, am înțeles. Pe urmă a adăugat că pe el nu îl interesează că oamenii au venit cu copii în biserică, ei trebuie să tacă și dacă cumva întrerup cu plânsul lor slujba el se oprește. Lăsați copiii să vină la mine, dar în liniște, sau cum era?

Ce îmi place în schimb în țară este faptul că majoritatea preoților fac cu drag slujba asta, și în ochii unora chiar se citește pasiunea și faptul că sunt buni oratori îi face mai luminoși în fața oamenilor.

Într-una dintre dăți am avut o experiență interesantă. La o parohie din Andrei Mureșanu, în Cluj-Napoca. Unde, după slujbă, preotul a venit la mine și la Paul și ne-a oferit câte o icoană și ne-a și a spus că suntem parte integrală din taina asta și am fost martori la un eveniment special, așa că el își dorește să fim protejați și să facem cu drag asta în continuare. Foarte drăguț, mai ales că Paul a și uitat în timpul slujbei să dea Rec când a început preotul să cânte, așa frumos a fost.

Și chiar dacă este un șablon, și chiar dacă la un botez nu se întâmplă mare lucru. Tot simți ceva special în ziua aia ca și fotograf. Fie că e vorba de ritualul în sine. Fie că e vorba de momentul acela de dimineață în care îți dai seama că e prima și ultima oară când copilul acela va experimenta așa ceva, e ceva special. Îmi doresc foarte tare să fi fost la modă acum 30 de ani ca fotografii să fi venit acasă să îi fotografieze pe copii. Să vedem povestea din ziua respectivă desfășurată în fotografii așa cum o facem noi acum. Cu drag și pasiune. Pentru că noi nu am avut parte de așa ceva, încercăm să lăsăm amintirile astea pentru copiii care vor deveni adulții de peste ani și se vor bucura de fotografiile făcute de noi.