În special când ți se arată o plăcintă pe vatră sau o bucată de porumb fiert in mijloc de sezon. Dar aici e vorba de altceva: e vorba despre faptul că în meseria asta e fain să mergi cât de departe poți cu ideile și în același timp cât de simplu se poate. Adică cum adică?
Nu știu dacă vouă vi se întâmplă dar eu de foarte multe ori am tendința să sub apreciez momentele simple și sa încerc să fac pe dracu-n patru să scot avioane. Și cred că știu de unde mi se trage asta, în special de la toți anii de fotografie comercială și influența sutelor de fotografii văzut. Și când se întâmplă asta, creierul se pune pe pauză puțin și nu mai iese nimic. Îmi amintesc că la începuturi era așa fain că mergeam pe stradă cu săpuniera mea și tot ce căutam erau contraste și „momente” dar cum am început să simt o responsabilitate față de oamenii pe care îi fotografiam parcă se bloca ceva în tărtăcuță și din simplu voiam să fie complicat și complicat nu niciodată bine. Puterea cadrelor simple, a emoției brute e tot ce ai nevoie.
În momentele astea, stau și mă uit peste galeriile pe care le-am făcut de-a lungul timpului și mă trag singur de mânuță și îmi zic: „mai ții minte cum e să te bucuri de fotografie?”.
Atunci când ai ocazia ca dintr-o nuntă să faci o poveste sau pur și simplu să scoți un cadru din nunta respectivă care să rămână în sufletul tău, spune da, că ți s-a arătat.
Când în mintea ta ai o dorință să fotografiezi un cuplu și instinctul îți spune da dar ți-e rușine, întreabă, că poate vor spune da, și iar ți se arată. Cu curaj.
Numa' atât am avut.
Acest articol este scris de către
Denis Stancsuy
Fotograf profesionist cu 10 ani de experiență
Sunt un fotograf de nuntă din zona Transilvaniei cu peste 300 de evenimente documentate.