Să ajungi pe scenă nu e greu, să și știi ce să zici, acolo e mai complicat. Avea mare dreptate Bob Rădulescu cu asta.
Ideea de a urca pe scenă a fost de mult în mintea noastră. Încă de la finele anului trecut ne-a trecut prin minte că trebuie să facem ceva cu toată energia pe care o avem și că am vrea să dăm universului înapoi puțin din ce ne-a oferit. Bine, dar ce? Dacă vorbim despre fotografia de nuntă și cum să faci, efectiv, fotografii la nuntă poate să fie interesant. Dar doar pentru un număr limitat de oameni, și acei oameni sunt, de regulă, fotografi profesioniști care caută să descopere perspective noi și fotografi care își caută stilul în acest areal al fotografiei. Pentru noi este ideal să explicăm toate aceste noțiuni despre cum să cauți unghiuri, cum să te folosești de obiective diverse ca să schimbi perspectiva a ceea ce vrei să fotografiezi, cum să tragi din cameră direct ca să îți iasă ce vrei sau, ulterior, cum să procesezi materialele. Dar pentru voi pare deja puțin boring. Sunt sigur că toate informațiile astea sunt obositoare și sincer... și pentru mine acum că stau să mă ascult. Pentru că le experimentez de atâția ani încât mi se par plictisitoare doar că le repet.
În schimb ce nu mi se pare plictisitor e să citesc povești, să le ascult și să le creez. Cam asta facem noi, fotografii și videografii, în final. Bine, ăștia mai crescuți cu sângele fierbând pentru artă, căci există și categoria în care se află cei care sunt în aici doar pentru business, și nu-i nimic greșit, dar poate să ajungă să fie la fel de chinuitor, sau poate mai mult ( pentru că muncești ca un câne), la fel de mult ca un job de 8 ore.
Cu ideea asta în minte, atunci când Roland ne-a propus să urcăm pe scenă ne-am blocat puțin. Am zis da, neștiind exact ce o să însemne urcatul acesta pe scenă. Vara a trecut, și cu câteva săptămâni înainte de eveniment, ne-am apucat să facem schița. Am început de la prezentarea pe care am folosit-o pentru celelalte două workshopuri pe care le-am susținut anul acesta, fără Paul, și doar despre fotografia cu telefonul. Când am început să vorbim despre idei și despre cum ar trebui să arate toată șmecheria de fapt, am început să ne cam contrazicem: ”Hai să facem o oră foto, o oră video.” ”Nu, că trebuie să facem pauză după fiecare 15 minute să înțeleagă oamenii despre ce vorbim”, în fine, după multe discuții creative și multe pahare de suc de struguri, am convenit că e bine să vorbim fiecare pe subiectele mari pe care le-am ales: Lumina, Compoziția și Editarea.
Procesul acesta de creație, de adunare de idei, mi-a lipsit foarte mult. Nu am mai avut ocazia să stau cu cineva, să pregătim un material pe care să îl dăm public de când m-am urcat ultima oară pe scenă cu one man show-ul ”Hamletule” după Ioan Peter și asta prin 2014. Deci vă imaginați bucuria pe capul meu când i-am spui lui Paul cuvinte și fraze precum: ”structură”, ”improvizație”, ”șnur”, ”te blochezi, suntem acolo unul pentru altul”.
Oricum, aranjarea ideilor vine natural când ai niște piloni pe care îți pregătești discursul. Problema a fost că noi voiam să vă și exemplificăm printr-un screen share al telefonului pe ecranul din spate. Am tot exersat și aspectul acesta să nu cumva să o dăm de gard în fața voastră. Ghici ce? Nu ne-a mers rețeaua wifi să putem să facem screen share, dar privind acum retrospectiv, a fost un lucru bun pentru că în modul acesta ați exersat în același timp cu noi tot ce vă exemplificam.
Înainte de asta, cu câteva momente să urcăm pe scenă, MacBook-ul de pe care am făcut prezentarea, ca niciodată, s-a blocat și a refuzat să mai pornească câteva secunde. În momentul acela mi-a venit să râd cu gândul la Bob Rădulescu și ce a spus cu ceva timp înaintea noastră despre adaptabilitate. Da cât să te adaptezi când noi aveam nevoie de material vizual să înțelegeți despre ce povestim. Amuzant, așa-i?
A fost o experiență inedită, povestind acum, la rece, să fiu alături de Paul în fața voastră și feedback-ul pe care l-am primit de la voi ne-a răspuns la o întrebare pe care poate nu o aveam dar între timp ne-am adresat-o: ”Au oamenii nevoie un ghid despre cum să își folosească telefonul?„. Iată că ne-ați răspuns voi. Și faptul că am putut să vă oferim niște informații valoroase și că ați rămas cu niște idei de la discuția pe care am avut-o cu voi ne-a motivat să vrem să mai facem asta. Așa că nu vă faceți griji dacă cumva ați uitat din termeni sau ideile pe care vi le-am spus, că ne pregătim să mai facem.
Înainte să închei vreau să le mulțumesc oamenilor faini de la WonderEvents că ne-au dat ocazia asta să facem frumos pe scenă, lui Roland și echipei EventMaster pentru că ne sunt alături, lui Iustin Grigoraș pentru că ne-a făcut un aftermovie minunat pe care o să îl vedeți în curând, lui Bogdan Crișan pentru fotografiile acestea minunate, și vouă pentru că ați fost alături de noi în mini călătoria aceasta de aproape trei ore.
Doamne ajută!
Acest articol este scris de către
Denis Stancsuy
Fotograf profesionist cu 10 ani de experiență
Sunt un fotograf de nuntă din zona Transilvaniei cu peste 300 de evenimente documentate.