14,24

Am întrebat-o pe Maria ce ar vrea să citească relevant de 14 februarie? Știți ce mi-a zis? „Pune și tu acolo, iubire, dragoste și pune pozele alea faine din Italia că îs faine.”

Are și ea dreptatea ei că doar despre dragoste și iubire îmi vine să scriu. Și nu vreau să fiu cheesy. Pozele din Italia nu pot să le pun că pregătim un album frumos, așa cum merită un save the date. Așa că o să vă zic o poveste. 🧚

Argegno, Italia ( Statuie la Villa Peronni și străzile orașului Argegno )

Acum vreo 17-18 ani tot ce îmi doream de Valentine's era să pup și eu o fată. Da de unde să pupi, când tu te comporți ca un ghiolban în pragul pubertății. În curtea de la gară unde ne strângeam toți copiii adunați de pe străzile din jurul centrului cultural și sportiv care era curtea colegului meu de clasă (apropo, nu o să dau numele reale) Adi, era mare veselie. Mergeam cu bicicletele, cu mingi de fotbal, jucam nemțească și baratea și obligatea la coșul de baschet improvizat dintr-un cauciuc legat sus pe gard. Era fain. Când eram țânci nu prea conta decât ce șmecheră ți-e bicicleta, ce freză cool ai și câte goluri poți să dai. Dar după ce au început să bubuie hormonii în noi se vedea puțin în comportament și dacă ai citit un „Amintiri din copilărie” sau dacă spiritul de cartier e în tine. Eu nu știam decât să port bluza mea portocalie, să îmi aranjez părul creț că așa îmi zicea mama că îmi stă bine și cărțile de povești pe care le aveam în bibliotecă erau singurele mele atuuri.

La un moment dat a început să vină prin curte o fată foarte cool. Era unguroaică și puțin blondă și era foarte șmecheră. Se pupase deja cu câțiva băieți și era clar că nu am eu ce să îi zic ca să mă pup și eu cu ea. În schimb, un prieten din gașca noastră, Alin, cu bicicleta nouă, freza cool știa exact ce are de făcut. No acolo o intervenit spiritul meu competitiv prima oară în viață. Am început să mă dau în spectacol, să încerc să mă dau cu bița într-o roată și alte scheme, le știți dacă sunteți din generația 90-2000. Că atâta puteam.

Cumva, cumva, fata asta a făcut rost de numărul meu și am început să ne scriem. Și doamne feri cum aveam grijă la mesaje că încă nu erau opțiuni la orange cu minute și mesaje nelimitate, doar credit și la 0.7centi/ mesaj trebuia să fii foarte la subiect. 20 de euro mai târziu și scandal cu mama, într-o zi ploioasă mă cheamă Bianca noastră la gară. Și unde să mergem să ne adăpostim cel mai bine de ploaie? În scara de bloc a lui Adi, colegul meu de clasă. Am parcat frumos bicicleta lângă scări și m-am lăsat șmecherește pe bară. Vă dați seama că nu știam cum să pup. Sau cum să inițiez eu așa ceva. Lasă că știa ea. Mă întreabă senin după 5 minute de vrăjeli ieftine de 13 ani: „ Știi să te pupi franțuzește?”

„Adică cu limba?” Am zis eu în timp ce îmi împietrea sufletul, că doar am auzit de așa ceva. „Da” zice ea. Fiind foarte sigur pe mine, că doară aveam experiență ho, ho, am zis că da. Și începe fata mea să mă sărute, prima oară în viața mea. Vă zic sincer că m-am panicat puțin că nu mă așteptam să se simtă ca și cum aș avea un melc în gură. Da, ai de capu meu, ce mișto a fost. Trece jumătate de oră de pupat franțuzește. Ploaia bate tot mai tare pe ușa de metal din spatele nostru și dintr-o dată apare fratele mai mare a lui Adi, trece pe lângă noi și râde. Se uită la mine îmi face cu ochiul, eu împietresc și ne oprim. Acum ce fac? Că o să afle toată lumea. Nu a aflat toată lumea. Am aflat eu în schimb că Bianca se săruta și cu Alin și după ce am aflat amândoi de situația asta. Nu am mai vorbit un an unul cu celălalt.

Încă suntem prieteni. El și cu mine. De ea nu mai știu nimic. Dar ăsta a fost primul meu triunghi amoros. 🤣

Bine până una alta. Hai să vă arăt și eu câteva fotografii care mi-au rămas în suflet de anii trecuți.